Uneori trăim cu impresia că unele locuri reprezintă mai mult decât altele.
Pentru că în general mi-e incredibil de dor…
În sfârșit este 1 martie și teoretic primăvară! Nu e și în realitate căci e frig și urât, dar eu am primit lalele, m-am îmbrăcat în fustă și mă prefac că viața e frumoasă chiar dacă acum nu pare că e chiar așa.
Nu mai pot! M-am săturat de vremea asta. M-am săturat și de toate pozele cu flori cu care tot fac incantații, doar doar o să vină primăvara. M-am săturat și de frig și de zăpadă și de toate. Nu mai știu ce să vreau. Oricum primăvara nu vine decât când are ea chef, oricum lucrurile nu se întâmplă după voința mea! N-am știut ce poză să mai aleg azi.
Vroiam să citesc mai mult decât să scriu, dar sunt obilgată să scriu nu să citesc. E frig la Paris. Aproape că aș fi tentată să zic că e foarte frig. Nu știu de ce aici deși gradele nu-s așa de puține, par totuși mult mai puține. Acum vreo două dimineți deși temperatura era de 1-2 grade se simțeau de fapt -8. La știrile de dimineața la care ne uităm noi spun deobicei minima și maxima. În ziua aia au ținut să ne spună să nu cumva să credem temperatura aia pe care ne-o zic ei că-i minimă că de fapt se simt ca și cum am fi la Polul Nord. Sigur că exagerarea îmi aparține, ei au zis doar
Pentru că zilele astea it’s all about coffee and Paris și pentru că mi se pare potrivit ca prima poză de miercuri în 2013 să fie o cană mare de cafea…
Ultima seară la Paris în anul în care am locuit aici împreună un pic mai mult decât în țară… Pentru că ne place de noi!
Încă o poză din Paris, de pe malul Senei…
Umblă vorba prin târg că ar fi decembrie și iarnă. Nu prea înțeleg cum vine asta… Poza de mai jos am făcut-o azi, pe la Trocadero… E adevărat că erau probabil vreo 3 grade, dar…
Când pe prima pagină a blogului sunt atât de multe poze de miercuri e evident că e cazul să mai scriu și eu ceva pe aici. Nu mi-e clar exact ce și nici despre ce. Sunt la Paris. Asta o știe deja oricine. Anul ăsta am stat mai mult aici decât în București. Uneori nu mi-e clar unde e acasă, aici sau acolo. Sunt omul care se atașează de oameni, de lucruri, de locuri, dar sunt și omul care se adaptează incredibil de repede la lucruri și locuri noi. În orice loc unde stau mai mult de o săptămână încep să mă simt deja ca acasă. Cred că asta mi se întâmplă pentru că intervine deja o rutină de trezire