Ce mai fac zilele astea…

Ce mai fac zilele astea…

Long time no see… Iar au trecut secole de când nu am mai scris pe blog și viața mea s-a mai schimbat parcă de un milion de ori. Lucrez mult spre foarte foarte mult. Nu mi se pare că sunt prea bună la ce fac, dar mă străduiesc cum pot. Nu știu dacă fac destul, dar cumva epuizarea fizică tinde să mă prindă din urmă. Încerc să o tratez si pe asta și pare că merge cumva. Oricuma r fi mai am o săptămână până la concediu și sper să o scot la capăt cât se poate de onorabil. Nu pot cere mai mult de atât.

Amintirea zilelor…

Amintirea zilelor…

Mă gândeam azi, răsfoind poze, cum se duce timpul, cât de mult ne schimbăm fizic sau altcumva, cum ne schimbam viața și prietenii. Cum nu ne mai place ce ne plăcea odata, sau din contră, cum rămânem încremeniți în aceleași lucruri. Peste mine au trecut anii, deși nu cred că-mi arăt chiar adevărata vârstă. Mi se pare oricum irelevant. Nu țin să par mai tânără decât sunt și nici nu am muncit la treaba asta. Sunt oricum bătrână cu o căruță de răni în suflet. Fără să vreau le duc cu mine pentru că nu am știut ce altceva să fac cu ele. Pe unele nu am știut cum să le las în urmă, de altele nu am vrut să

Read More

La început de an…

Nu știu despre ce o să fie 2014. Nu m-am gândit. Sunt lucruri pe care inevitabil mi le doresc, dar mi le doresc în toate zilele nu doar la început de an. Nu reușesc să mă concentrez pe ceva anume și am sentimentul tot mai des că nu mai ajung să stau de vorbă cu mine. Și faptul că am cam abandonat blogul este o dovadă că nu mai vorbesc cu mine. Mi-e greu să mă concentrez la asta și mi-e greu să mă rup de toate celelalte. Nu știu exact de ce. Mă gândesc acum că poate e prea complicat sau prea dureros și atunci subconștientul meu face în așa fel încât să evite această conversatie a mea cu

Read More

Sfârșit, început, an nou…

Sfârșit, început, an nou…

Au trecut parcă secole de când n-am mai scris pe blog și cam așa și e. Am stat o lună în țară și eu n-am fost în stare să scriu nimic. În parte pentru că am fost foarte ocupată, în parte pentru că am trecut prin mult prea multe stări și nu în ultimul rând pentru că nu am apucat să stau deloc cu mine. Nu am avut răgazul să stau singură la o cafea și să mă gândesc la mine, la ce urmează, la ce mai vreau să fac sau să încerc. Nu am avut timp de gânduri, de planuri, de rezoluții. Tot timpul m-am gândit ce bunătăți să mai fac, cum să găsesc timp să le fac, cum

Read More

Perseverența…

Se vede că mi-am pierdut exercițiu de a scrie pe blog. Nu știu cu ce să încep, nu știu cum să spun ce vreau să spun… De 3 ani de zile mă tot afund într-o prăpastie și tot de 3 ani de zile încerc să ies din ea. Aș zice că nu am încercat destul, de vreme ce nu am reușit până acum. Adevărul este că am și momente bune, dar nu reușesc să mă țin prea bine de ele. Mereu încerc, dar la un moment dat nu mai pot și mă pierd și cad. Am fost un om perseverent, nu știu de ce azi nu mai sunt. Am reușit când eram mai tânără (ce mă amuză exprimarea asta, ma

Read More

Câteodată…

Câteodată mă supăr pe mine pentru că nu scriu pe blog în fiecare zi, așa cum făceam cu ceva vreme în urmă, dar până la urmă offline-ul e mai important decât online-ul și este destulă vreme să le povestesc pe toate dacă sunt de povestit… Câteodata vin toate peste mine și am impresia că n-am să reușesc să mai trăiesc. Câteodată îmi dau seama n-are cum să fie așa, că e doar o senzație că o să mă rup în două, că viața nu începe și nu se termină cu nimic, că trec oricum toate. Ani în urmă mi-a zis cineva într-o zi în care eram foarte stresată, că dacă nu ține de mine să schimb lucrurile să nu mă

Read More

În capul meu…

N-am fost lovită niciodată de un camion, dar corpul meu se simte acum ca și când ar fi fost lovit de un camion și nu a pățit nimic și trebuie să verifice dacă fiecare lucru e la locul lui și funcționează ok. Cel puțin ăsta e sentimentul meu… Sunt într-un fel de stare de șoc… E complicat… Pentru a câta oara constat că lucrurile nu dispar doar pentru că le ignor? Toate sunt la fel și mă pot preface o vreme că nu e așa, dar totuși e așa. E nașpa!

Gânduri vesele și triste…

Am furat din povești, am furat din postări, am furat din tot… Chiar și din pozele de miercuri… 1 Decembrie o zi buna de start? Nu neaparat daca primești cumva ciolan cu fasole sau cine știe ce altceva și tu vrei să ții regim. Eu de fapt vreau să-mi schimb modul de viață și modul de a mânca și nici nu cred să-mi dea cineva ciolan cu fasole… Eeehh… că e târziu în noapte sau dimineață devreme am mai scris de multe ori. Am mai scris de multe ori și că o iau de la capat. Ce să mai vorbesc de poveștile alea aproape ”pescărești” cum că vreau una sau alta. Chiar și genul ăsta de atitudine de acum a

Read More

Început de săptămână…

Offf, cum m-am mai laudat eu că am să scriu, am să fac, am să dreg și n-am făcut nimic… Lasă că nu-i așa grav, nu m-a așteptat nimeni în ploaie și frig să vin cu textul și eu n-am venit. Nu-i frumos oricum ce am făcut, dar trece. Toate trec, mergem mai departe…

De ce am lipsit azi de acasă…

Aoleu cât m-am tot gândit eu cum să scriu postarea asta… nici nu vreți să știți… 😀 Dar nu am avut idei geniale, poate nici hazlii, poate nici nimic…Am început-o de câteva ori (dar nu acum când o scriu, peste zi, pe hârtie), dar până la urmă vin și scriu acum direct, pe viu. (Așa îmi ies cel mai bine lucrurile oricum) Azi dimineață m-am urcat într-un tren și am plecat la Sinaia. În seara asta m-am urcat în alt tren, nici măcar nu erau pereche, și m-am întors în București. Nu e o treabă întâmplătoare din mai multe puncte de vedere. În primul rând că mi-am cumpărat bilet de ieri, de la agenția de bilete. În al doilea, pentru

Read More

Gândul oarecum la vacanță…

Azi, în ziua în care începea o nouă și frumoasă săptămână eu am dormit până mai târziu, că na, eram cam obosită. Chiar și Magellan a înteles asta și m-a lăsat să dorm liniștită. Nu știu exact ce aveam în plan sau nu, dar am făcut tot felul de lucruri. Nimic spectaculos, nimic nemaintâlnit, dar suficiente cât să îmi creeze o stare de bine că nu am dat-o în bară azi. Aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă și dacă iar dau în depresie urâtă înseamnă că ziua de sâmbătă a fost amânată. Aștept să scap și de licență. Nu că mă stresez cu ea sau ceva de genul, dar o simt acolo undeva, și e cam în coaste. Vreaaaau vară.

Read More

Trecut-au anii…

Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri și niciodată n-or să vie iară, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară, povești și doine, ghicitori, eresuri… ce fruntea-mi de copil o-nseninară, abia-nţelese, pline de-nţelesuri… Stau în pat lângă un morman de chestii destul de inutile. Unele sunt de aruncat, unele de mutat în altă parte. Mi-e lene. Nu mi-e cald, poate doar un pic foame. Sunt un pic pleoștită fără motiv. Poate un pic melancolică. Am dat peste o hârtie de acum 5 ani, de după licență, pe care scriam că societatea asta ne pervertește. Cat de adevărat. Acum vreo 7-8 ani ziceam că sistemul e devină. Asta mi-a adus într-un fel un punct în plus la examenul de geometrie, deși

Read More