This is the time of my life…

Ile/ January 9, 2017/ Ganduri/ 0 comments

This is the time of my life...

2017! What about 2017?

Niște ani de zile, în ciuda faptului că mi-am făcut planuri sau am avut niște vise despre cum să-mi trăiesc viața sau cum să o schimb, lucrurile au părut că sunt în zadar. Totuși, n-am încetat să fac exercițiul ăsta de a privi înapoi spre anul ce a trecut și nici spre a privi inainte spre ceea ce mi-aș fi dorit. Uneori n-am reușit să trag concluziile corecte, uneori n-am învățat nimic din asta, alteori pur și simplu n-am știut nici măcar ce să fac, nu numai cum să fac. Inerția m-a dus înainte de la an la an, inainte cu viața, nu neaparat înainte pe drumul cel bun.

N-aș ști să pun neapărat degetul pe ceea ce s-a schimbat (am recunoscut deja că nu întotdeauna mi-am invățat lecția de la trecut), dar ceva s-a schimbat în ultimii doi ani. Nu s-a schimbat din prima zi a anului, nu s-a schimbat doar pentru că am înșirat niște dorințe pe o coală virtuală de blog, nu s-a schimbat totul, dar ceva s-a schimbat.

2016 este anul care va rămâne în istoria mea personală ca anul în care m-am apucat de alergat. Pentru prima dată în viața mea m-am îmbrăcat corespunzător, mi-am pus adidașii de alergat în picioare și am plecat la alergat. Niciodată nu am ajuns atât de departe și primul pas a fost, da, precum se zice, mai mult de jumătate din muncă. După fix 3 luni de la ziua aceea am alergat aproape 5 km. O victorie a mea personală cum nu-mi mai amintesc să fi avut. Treaba asta cu alergatul a fost o poveste și despre voință și despre perseverență și despre cum să-mi depășesc limitele fizice și psihice, despre cum să știu să iau decizia corectă pentru mine, despre cum să înțeleg unde am greșit și cum să fac să fie mai bine. A fost o călătorie foarte interesantă pentru mine și cred că mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. N-am mai alergat de ceva timp din păcate și am realizat la un moment dat că asta îmi lipsește. 2017 o să fie sigur un an în care o să mai alerg!

2016 este și anul în care m-am angajat prima dată într-o bucătărie. A fost și asta o victorie chiar dacă nu a fost jobul viselor mele. Dacă despre alergat am scris un articol foarte lung, pe care (încă) nu l-am publicat, probabil despre primul meu job într-o cafenea aș putea scrie un roman. Nu știu dacă ar fi unul bun, dar oh, câte mi s-au întâmplat în lunile astea…

La pachet cu jobul a venit și vorbitul în engleză, care, deși, să fim serioși, în cazul meu nu e deloc bun, a fost suficient de bun cât să mă facă înțeleasă. La partea asta n-am lucrat deloc, singura mare diferență fiind că am vorbit! Până la interviul pentru job, în general doar am evitat să vorbesc și asta a fost tot. Nici interviul n-a fost mare smecherie, dar mai apoi a trebuit să vorbesc cu colegii în fiecare zi, 5 zile pe săptămână, cumva să mă fac înțeleasă și m-am făcut. Deși poate părea pe alocuri un pas mic, pentru mine a fost foarte mare și mi-a dat incredere, deși nu vorbesc prea corect încă. Nu e bine, dar a fost suficient pentru un an cu atâtea evenimente în viața mea.

În 2015 am reușit să slăbesc vreo 20 de kg, 2016 nu mi-a mai adus același succes, dar am reușit să mă mențin.

Happy New Year 2017!

2017 este anul în care vreau să alerg, să îmi găsesc un job mai interesant, să vorbesc mai bine engleză și să slăbesc. Toate astea 4 sunt pe listele mele de dorințe de ceva ani, doar că, pentru prima dată anul ăsta nu o iau de la 0. Pentru fiecare din astea 4 lucruri am muncit deja și am înaintat deja pe drumul meu.

Da, mai sunt și blogurile și fotografiile și altele… sper că măcar cu unele din ele să mai reușesc să mă urnesc din loc.

N-am reușit în 2016 să le fac pe toate. N-am învățat încă cum să jonglez cu tot ce aș visa să fac. Nu am descoperit misterul fericirii eterne și mai nimic altceva. Am încercat totuși cumva să trăiesc mai mult după: „Make it happen today!”, „If not now, then when” și „Even the biggest failure, even the worst, beats the hell out of never trying!

La început de 2015 făceam o listă de dorințe, pe care, îmi amintesc bine, am scris-o cumva cu disperarea că anul a început, că iar nu am un plan, că iar navighez pe aceleași ape tulburi, că o nouă șansă la a schimba ceva, orice din viața mea, va fi irosită. Voiam atunci, în ziua aceea, nu doar o listă de rezoluții, dar mai ales un plan concret cu ce voi face ca să-mi schimb viața.

Constat acum, recitind tot ce am scris în anii ăștia pe blog, la fiecare început de an, că marea mea dorință e să am un plan! Un plan pentru planul vieții mele. Adevărul e că și azi am nevoie de un plan. Nu-l am! Doar că parcă am cititi undeva că viața e ce ni se întâmplă în timp ce noi ne facem planuri. Am început din ce în ce mai tare să înțeleg asta cumva. Planuri tot mai încerc să-mi fac, dar și viața o trăiesc ceva mai mult.

Una peste alta, cu planuri, fără planuri, am început un an nou, care penru mine întotdeauna înseamna o nouă speranță și o nouă sansă să îmi fac viața mai mult cum mi-o doresc.

Happy New Year 2017!

About Ile

Eu sunt Ile și scriu pe blogul ăsta într-o formă sau alta de aproape 10 ani. Sunt gândurile mele despre orice, sunt frustrările și bucuriile mele, sunt trăirile mele și o parte din viața mea așternute pe pagina asta virtuală așa cum mi-au venit tastele la mână.

Lasă-mi un comentariu...