Aici sau acolo, acolo sau aici…
Când pe prima pagină a blogului sunt atât de multe poze de miercuri e evident că e cazul să mai scriu și eu ceva pe aici. Nu mi-e clar exact ce și nici despre ce. Sunt la Paris. Asta o știe deja oricine. Anul ăsta am stat mai mult aici decât în București. Uneori nu mi-e clar unde e acasă, aici sau acolo. Sunt omul care se atașează de oameni, de lucruri, de locuri, dar sunt și omul care se adaptează incredibil de repede la lucruri și locuri noi. În orice loc unde stau mai mult de o săptămână încep să mă simt deja ca acasă. Cred că asta mi se întâmplă pentru că intervine deja o rutină de trezire în același loc, în același pat, de uitat în aceiași oglindă dimineața și asta mă face să mă simt de acolo, oricare acolo ar fi. Pe lângă asta învăț destul de repede orașele, locurile, autobuzele, supermarket-urile. Acasă cred că înseammă pentru mine lucruri cunoscute, iar eu după cum se știe am o memorie prea bună și învăț repede lucrurile.
Probabil mi-e dor de București, deși mi-e bine aici. Când scriu București nu mă refer doar la oraș, ci la ce reprezintă el pentru mine. Oameni în primul rând, motan în al doilea, locuri, pereți, viața de acolo.
Viața de aici îmi e diferită cumva. Mă plimb mult mai mult prin oraș, fie singură, fie cu Cip. Nici nu mai știu când ne-am plimbat ultima oară doar de dragul plimbării prin București. Mereu avem de făcut ceva, de alergat undeva, de văzut pe cineva. Week-end-urile în București ne sunt pline. Aici nu e așa. Aici dimineața în week-end fac clătite. La București n-am mai făcut clătite pentru noi doi de nu mai știu când. Lenevim în pat uitându-ne la episoade vechi din HIMYM (se dă la TV) sau ieșim să vedem ceva pe undeva, să ne plimbăm printr-un parc, să mâncăm prin cartierul latin sau poate paste și muffins cu cafea în Luxembourg.
Viața de aici e mai multe despre noi doi decât despre altcineva sau altceva, așa cum ni se întâmplă la București…
[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]